Insula zeilor, m-aș muta acolo mâine dacă aș putea, zen, o bucățică din rai sunt doar câteva din lucrurile pe care le-am auzit despre Bali de-a lungul anilor, toate de bine și toate înfiripând adânc în mine dorința de a ajunge acolo. Poate de aia am avut un mic șoc în primele zile, descoperind încet, încet, pe cont propriu, dedesubturi niciodată menționate în toate poveștile auzite sau citite despre Bali.
Aleg să vă spun câteva întâmplări nefericite, sau mood killers, poate voi ajuta la evitarea lor. Warning, long post ahead!
- Prima, și cea mai urată întâmplare a fost legată de transferul de pe Bali pe Gili Air. Șoferul nostru ne-a rezervat transferul la o companie locală, care includea: pick up de la hotelul din Bali și transfer în port, transfer cu speedboat Bali-Gili Air și return, transfer din portul din Bali până la cazarea din sudul insulei. Părea simplu și ușor, până când am primit un telefon în dimineața în care urma să plecăm, fiind anunțați că nu mai circula niciun speedboat din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Am verificat informația prin staff-ul de la hotel și le-am cerut ajutorul cu rezervarea biletelor de ferry spre Lombok, singurele care mai circulau. Am aflat că nu se pot rezerva online, ci doar din port, așa că am plecat cu o mașină de la hotel spre port, cu toate bagajele după noi. Am ajuns în port, dar în loc să ne ducă la main office, șoferul a oprit în altă zonă, unde se vindeau bilete pe stradă. Ni s-a spus că ultimul ferry pleacă în 10 minute, și am primit o ofertă de zile mari: 4 milioane rp pentru 4 persoane, ferry one way către Lombok + transport între porturi pe insula Lombok + speedboad între Lombok și Gili Air. Aia înseamnă 250 euro pentru 4 persoane, 62.5 euro/persoană. O sumă exorbitantă pentru Indonezia. Am mai negociat puțin prețul, de la 4mil, la 2.5mil, apoi la 1.5mil rp pentru toți 4. Adică 94 euro totalul, 23.5 euro/persoană. Mult mai mult decât oferta noastră inițială, dar după ce ne-a spus și șoferul că e un preț bun, am acceptat. Ne-au dat niște bilete care nu arătau foarte legal, ne-au dus până la intrarea pe ferry (ca să ne treacă de securitate fără bilet) și am urcat pe cel mai aglomerat ferry pe care am fost vreodată. Am stat 6 ore (care în mod normal ar fi fost 4 ore) pe jos, în soare, împreună cu alți turiști europeni și australieni care se întrebau același lucru ca și noi: dacă ne așteaptă de fapt un minibus pe Lombok. Am presupus toți că nu, dar când am ajuns seara în port, am fost surprinși că aveam chiar și minibus. Ne-am cărat bagajele până în parcare, le-am urcat în minibus și mașini, după care am fost împărțiți în grupuri mai mici și anunțați că nu există de fapt niciun speedboat care circulă acum. Alternativa lor era: fie o noapte la un hotel pe Lombok și dimineața barcă, fie să mergem cu un speedboat privat pentru alți 300000rp/persoană (același preț ca o noapte la hotelul oferit de ei, “coincidență”) în seara aia pe Gili. Noi aveam deja cazarea plătită pe Gili Air, și eram și super obosiți, deci am fi preferat să ajungem atunci. Dar nu înainte să întrebăm de când sunt anulate speedboaturile, ca să aflăm că erau anulate deja când am cumpărat noi pachetul de pe Bali. Mirosea a scam de la o poștă, și ne-am arătat nemulțumirea, dar în zadar. Am obținut doar o mică reducere, adică am plătit până la urmă încă 200000rp/persoană ca să ajungem în seara aceea la cazarea de pe Gili Air. Am aflat de la alți turiști că au plătit câte 2.5mil sau 4mil pentru două persoane pachetul inițial, deci de 4-11 ori mai mult decât noi, fiecare cum s-a negociat sau de la care băieți a cumpărat.
- O altă situație în care am realizat că am fost scammed/fraieriți a fost la cascadele Fiji & Sekumpul, unde am oprit la o tarabă pentru “Waterfall Registration and tickets” ca să cumpărăm bilete cu 20 euro/persoană, când la intrare costau 1 euro/persoană. Ce-i drept, aveau și 2 ghizi incluși + return la parcare cu scooter, dar am fi supraviețuit cu siguranță și fără ghid, e un hike greu fizic, dar ușor de depistat, în mare parte pe niște trepte foarte abrupte.
- Au mai fost nenumărate situații când cumpărai un “bilet de intrare”, iar câțiva metri mai încolo era o altă “casă de bilete” unde încercau să te convingă că ei sunt casa oficială de bilete. Am pățit asta aproape la toate cascadele la care am fost.
- La Tegalalang Rice Terraces sunt amplasate niște corturi pentru donații, unde ți se pun localnicii în față și nu se dau la o parte până nu le “donezi” ceva. Asta deși există bilet de intrare.
- Cartela de telefon cumpărată, cu 6GB de internet, avea de fapt doar vreo 2GB, deși pe ea scria 6GB (cu un marker, ce-i drept…).
Am învățat, așadar, câteva lecții despre cum să abordezi Bali/Indonezia sau ce așteptări să ai ca să te poți bucura de vacanță:
- Verifică mereu în avans pe internet (TripAdvisor, bloguri, etc.) cât costă intrarea la obiectivul pe care vrei să-l vizitezi, și care sunt posibilele scams în zona. De exemplu, noi știam din bloguri/vloguri cum să nu fim fraieriți la schimburi valutare și nu avem întâmplări neplăcute.
- Schimbă banii în locuri autorizate, de preferat bănci (ok, asta știam de dinainte din alte articole, dar e un sfat foarte util). Noi am găsit cel mai bun schimb valutar la banca BNI, într-un oraș din Est, mai puțin turistic.
- Folosește Revolut. Nu e comun ca schimbul valutar, când plătești cu cardul într-o țară străină, în altă monedă (indonesian rupiah currency nu e disponibilă pe Revolut), să fie mai bun ca atunci când schimbi cash. Însă schimbul valutar făcut de Revolut, din euro în rp, a fost chiar mai bun decât cel la banca menționată mai sus, tot din euro în rp.
- Caută să cumperi mereu bilete pentru orice, din locuri autorizate. E greu să-ți dai seama care sunt, dar cu puțin research în avans e posibil. Chiar și așa, ni s-a întâmplat să plătim un bilet de ferry la main office, iar la un metru mai încolo, să mai plătim câțiva cenți ca să putem folosi biletul ăla, adică taxă de traversat portul ca să ajungi la ferry. Așa că următorul sfat e:
- Fii mereu pregătit pentru neașteptat. Lucrurile funcționează puțin diferit în Bali 🙂
- Citește review-uri și despre locurile în care urmează să mănânci. Da, unii dintre noi au experimentat și food poisoning în Indonezia, care uneori puteau fi evitate cu un research mai bun.
- Negociază. E o regulă de aur în Indonezia, unde inițial ți se oferă prețuri super umflate, iar dacă nu negociezi, pierderea ta. Nu e ciudat să faci asta în zonă, deci nu te simți prost. Până și cea mai fancy cazare la care am stat ne-a oferit asta ca să mai stăm niște nopți la ei. Dacă am fi bookuit în afara platformei booking.com, desigur :).
- Nu te enerva. Nici când iei țeapă, nici când ți se cer bani la fiecare 5 metri. E vacanța ta și numai tu poți controla cum te simți, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău. Learned it the hard way :).
Aceasta a fost experiența noastră, 100% pe cont propriu și m-aș simți vinovată să nu vorbesc și despre lucrurile astea mai puțin plăcute. Probabil că dacă am fi ales să facem vacanța printr-o agenție, nu ne-am fi lovit de multe dintre ele. Sau dacă am fi stat doar în resorturi. Mai tind să cred și că nu era așa acum câțiva ani, dar inevitabil, odată cu creșterea turismului (pentru că Bali e un loc foaarte turistic), se întâmplă și lucruri de genul. Dar tot mai bine e să simți cu adevărat vibe-ul unui loc, pe propria piele. Și mai salvezi și un ban :).
