Când am aflat că vom petrece un weekend prelungit în județul Harghita, am căutat rapid activități de făcut în zonă. Așa am găsit și parcul de animale sălbatice unde m-am bucurat ca un copil, dar și lacul Roșu, o destinație pe care nu o mai vizitasem de când eram copil și mergeam în vacanță prin România cu părinții.
Cu toate că era o zi ploioasă, am decis să conducem totuși două ore până la Lacul Roșu, într-o zi de sâmbătă care aveam să aflăm că va fi aglomerată. Am stat km în șir bară la bară, în ploaie, cu geamurile deschise. Aer proaspăt de munte, stropi reci de apă și sunetul molcom al ploii ne-au ajutat să nu renunțăm. Bine, și insistența mea, Marius ar fi făcut cale-ntoarsă, mai ales după ce a văzut prima parte a destinației, veți afla în continuare de ce.
Am văzut multe mașini parcate pe marginea drumului pe parcurs, însă ne spusese un domn care ne-a ghidat că e parcare amenajată și am decis să riscăm. În prima parcare amenajată, cu plată, cea de pe partea dreaptă din direcția de mers Gheorgheni – Lacul Roșu, nu am găsit niciun loc. Poliția, care dirija traficul, ne-a îndrumat însă spre o a doua parcare cu plată, cea de pe partea stângă, chiar la intrarea în zona amenajată a lacului. Am întrebat polițistul dacă sunt locuri libere, ni s-a răspuns să ne încercăm norocul. Ne-ar fi plăcut o mai bună organizare și un administrator al parcării la intrarea în parcare, dar bun a fost și așa. Am găsit loc liber aici, ghidați de un administrator, după ce am ajuns în parcare. Am plătit 3 lei/oră. Ieftin.
Am coborât din mașină și am dat de un…bâlci. Nu era un bâlci propriu zis, însă haosul din jur și mirosul de mici pe alocuri ne făcea să ne simțim ca într-unul. Era foarte aglomerat, motiv pentru care am și simțit nevoia să purtăm măștile. Nu existau indicatoare, mașinile treceau printre șiroaiele de oameni și toată lumea mergea în toate direcțiile. Am înaintat și noi spre lac (după Google Maps, nu vreun indicator) și am și ajuns la el. Sau la o coadă de-a lui. Îmi doream să ajung în zona de unde se închiriază bărcuțe, însă nu-mi dădeam seama nicicum unde ar trebui să fie. Am luat-o, așadar, pe un drum spre stânga, cum privești spre lac și am dat într-un final de ele. Mă așteptau colorate tare, aliniate, sub stropi molcomi de ploaie, cu un peisaj mirific și dramatic de lac bântuit. Ceața a ajutat.
Le-am admirat vreo 15 minute, le-am pozat, când văd că un grup de tineri se apropie și încep să scoată apa din ele, să le șteargă. Să le pregătească de dansul pe lac, pesemne. L-am întrebat pe unul dintre ei dacă urmează să deschidă și în cât timp, mi-a răspuns că în vreo jumătate de oră. L-am mai întrebat și de unde cumpăr bilet, sau cum rezerv loc, dar nu m-a mai băgat în seamă, deși era la doar doi metri de mine, după gard. Greu cu serviciile în turism în România, dar îmi spun că merită. Mă mai învârt pe acolo, printre oameni și observ o căsuță pe care scria casă de bilete. Mai stăteau două grupuri la coada și, deși nu mi-a confirmat nimeni că de acolo se cumpără bilete pentru bărcuțe, sau că vor deschide într-adevar în 30 minute, am decis să aștept. În curând mi s-au alăturat și ceilalți din grupul meu, apoi au început să se adune tot mai mulți oameni.
Într-un final, s-a deschis și casa de bilete. Am cumpărat câte un bilet de persoană – 18 lei, cu care puteam lua fie o barcă mai mare toți patru, fie doi câte doi câte una mai mică. Pentru că am fost printre primii, am avut ambele opțiuni disponibile pe loc. Am ales varianta cu barca mai mare. Am primit toți veste de salvare, dezinfectate în fața noastră (poate puțin superficial, sau poate sunt eu prea exigentă :D), apoi am plecat la plimbare pe lac. Nu ni s-a spus cât timp avem la dispoziție, ceea ce mi s-a părut ciudat. Lacul însă, sau cel puțin zona unde poți merge cu barca, e foarte limitată, deci nu poți sta la nesfârșit învârtindu-te în cerc.
Am profitat de momentele cât era mai liber lacul, am trecut prin toate colțurile până în punctele unde era permis, am evitat multe trunchiuri de copac care ies nestingherite din apă (mare atenție la ele, sunt multe, iar unele nu ies cu totul din apa, ci doar până aproape de suprafață și pot fi înșelătoare). Am făcut și multe poze, ne-am distrat (avem în grup o persoană cu frică mare de apă), după care am revenit la mal.
Ne-am oprit scurt în “bâlci” pentru un langoș și kurtos kalacs (obligatoriu), am cumpărat o apă plată pentru drum, după care ne-am îndreptat din nou către mașină. Prețul alimentelor și băuturilor ni s-a părut exagerat de mare, la 10 lei langoșul, 15 lei kurtos kalacs și 7 lei o apă plată la 2L.
Se mai poate face drumeție în jurul lacului, care cred că e foarte frumoasă, însă noi nu ne-am aventurat pe ploaie, în noroi. Poate data viitoare 🙂
Pentru mai multe poze, vezi secțiunea Lacul Roșu din Highlights de pe Instagram @umbluvandra.
