După câteva zile minunate pe Maui, am zburat în explorarea următoarei insule – Big Island of Hawaii. Cu o suprafaţă de 10,430 km2 , aceasta conţine 63% din întreaga suprafaţă a insulelor Hawaii, însă doar 13% din populaţia statului, fiind deci cea mai puţin populată insulă/km.
Am aterizat în Hilo, de unde am ridicat maşina închiriată în prealabil online. De data asta, am primit un upgrade gratis la maşină, de la categoria Economy la categoria Premium (de la level 1 la level 7), pentru că nu mai aveau maşini Economy disponibile. Costul acesteia a fost de $88, pentru cele 2 zile petrecute pe Big Island, iar în articolul ăsta am scris mai multe tips and tricks pentru car rentals.
Motivul vizitei noastre pe această insulă era vizitarea vulcanului activ Kilauea, care a erupt ultima oară în 2016, cu puţin timp înainte să ajungem noi acolo, dar şi a celui mai înalt vulcan din Hawaii, cel mai înalt munte din lume dacă e măsurat de la baza oceanică – Mauna Kea.
Vulcanul activ Kilauea Big Island Hawaii
Ca să ajungi din Hilo în Hawaiʻi Volcanoes National Park, parcurgi 46 kilometri, preferabil cu maşina. Sunt foarte multe trasee pe site-ul oficial al Hawaiʻi Volcanoes National Park, însă noi am ales să nu intrăm deloc în parc, ci să facem o drumeţie la baza acestuia, care ne ducea fix lângă zona unde a erupt cel mai recent vulcanul, şi unde puteam vedea lava vulcanică curgând în ocean. Am condus aşadar aproape 1h din Hilo până în Kalapana.
Pe drum, am întâlnit mulţi oameni care făceau autostopul, deci mă gândesc că e şi asta o opţiune bună – neîncercată de noi. Ajunşi în Kalapana, am parcat la bază şi apoi am închiriat biciclete pentru traseu, pentru a continua pe un drum format din roci vulcanice. Acestea ne-au costat $20 pentru un număr nelimitat de ore.
Traseul nu a fost unul uşor, din cauza soarelui puternic din mijlocul pustietăţii, dar totally worth it! Te simţeai de parcă ai aterizat pe altă planetă plimbându-te pe rocile vulcanice ale vulcanului. Las câteva poze de pe traseu aici:
Am ajuns într-un final şi la capătul traseului, care era marcat cu o barieră. Din acel punct, zona începea să fie periculoasă, pentru că eram foarte aproape de zona în care lava se revărsa în mare. Am parcat bicicletele şi am luat-o pe jos peste rocile vulcanice, pe langă marcajul de început al zonei de pericol, până am ajuns la ocean, unde se vedea cel mai bine lava.
La întoarcere, am savurat câte o porţie de shaved ice, faimoasă în Hawaii, am predat bicicletele şi am pornit mai departe cu maşina. Hawaiian shaved ice este un desert făcut din gheaţă rasă mărunt, servit într-un cornet de hârtie, cu diverse siropuri peste, care sunt foarte bine absorbite în gheaţă.
Vulcanul inactiv Mauna Kea Big Island Hawaii
Următorul punct de interes pentru noi, vulcanul inactiv Mauna Kea, a început cu un drum de aproape 60 km cu maşina, până în punctul de info turistic. Acolo, pe lângă documentare, legende şi multe informaţii despre munte, ni s-a comunicat şi că nu se poate urca până în vârf decât cu maşina 4×4. Maşina închiriată de noi, deşi upgradată, nu era un 4×4. După lungi dezbateri, păreri împărţite şi vot, am ajuns la decizie: urcăm, deşi nu avem 4×4. Nu puteam rata aşa frumuseţe.
Poli’ahu, zeiţa zăpezii din Hawai’i obişnuia să se joace cu oamenii pe pârtia de Est a vulcanului Mauna Kea. Într-o zi, în timp ce făcea hōlua sledding cu muritorii, s-a alăturat o străină frumoasă care a provocat-o să concureze împotriva ei. Aceasta din urmă nu avea o ‘sanie’, aşa că a împrumutat una ca să concureze împotriva lui Poli’ahu.
În prima rundă, Poli’ahu a învins-o cu uşurinţă pe străină. Acestea au schimbat săniile între ele, iar Poli’ahu a învins din nou. A treia oară însă, străina a încercat să o împiedice pe Poli’ahu să câştige deschizând şiroaie de lavă vulcanică în faţa ei, dezvăluind astfel că ea e Pele, zeiţa vulcanilor.
Poli’ahu a fugit pe vârful muntelui Mauna Kea, fugind de atacul lui Pele. De îndată ce şi-a recâştigat puterile, Poli’ahu a aruncat zăpadă peste lavă şi a îngheţat-o, limitând partea de Sud a insulei. Până în ziua de azi, se spune că Pele domneşte peste Kīlauea şi Mauna Loa, dar partea de Nord a insulei rămane a lui Poli’ahu. Din când în când, din cauza încăierării dintre cele două, Pele izbucneşte din adâncul Pământului cu lavă vulcanică.
Urcând spre vârful Mauna Kea, am avut senzaţia că suntem, din nou, pe o altă planetă! Cu observatorul tocmai în vârf, doar vreo două maşini întâlnite la urcare/coborâre şi cu 40% mai puţin oxigen la altitudinea de 4207m, începi să te întrebi pe bune dacă nu ai ajuns pe altă planetă :)).
Akaka Falls State Park Big Island Hawaii
La 25 minute de Hilo, oraşul în care am fost cazaţi, se afla Akaka Falls State Park, unde am făcut o altă drumeţie. Intrarea costă $1, dacă parchezi afară, iar dacă parchezi pe locurile lor de parcare – $5. De pomană! Drumeţia durează vreo 15 minute, pe cărări pavate şi scări, iar view-ul este de poveste! Cascada are 135 m înălţime, şi e poate cea mai faimoasă din Hawaii. Merită să faceţi o oprire şi aici! Mai ales că, pe marginea drumului, veţi găsi nuci de cocos şi fructe delicioase la preţuri foarte avantajoase. Noi ne-am făcut plinul de aici.
Şi Big Island a fost specială pentru noi, nu din cauza plajelor, căci nu pentru asta am vizitat insula, însă pentru minunăţiile unice pe care le-am văzut aici. O călătorie greu de uitat!
Cazarea am luat-o de pe booking.com, la un hotel modest, dar care avea şi piscină, în oraşul în care am aterizat – Hilo. O cameră cu două paturi duble ne-a costat $120/noapte. Maşina am închiriat-o de la Alamo cu $88, iar pe benzina pentru drumeţiile noastre am plătit $26 (ştiu, benzina în SUA CHIAR E IEFTINĂ).
