Visul fetiței devenită adult

Nu demult eram o fetiță cu visuri mari. Mă uitam cu ochi curioși în jur și selectam tot ceea ce plănuiam să am când voi fi mare. Învățam cum să mă port din exemplele din jur, cum să am grijă de mine și cam ce îmi doream să fiu și să construiesc când voi crește. Eram destul de pretențioasă încă de pe atunci, recunosc. Aveam un ochi critic pentru orice și nici măcar nu permiteam oricui să stea în jurul meu. Criteriile nu erau simple, să știți. Mă țineam mereu departe de cei cu un caracter nepotrivit, adică de cei mincinoși sau răi.

Au trecut câțiva ani de atunci, dar eu am rămas tot pretențioasă. Am ajuns la vârsta la care îmi pot îndeplini singură visurile, iar atunci când eram mică, am decis că îmi doresc o casă. O casă nu prea mare, dar neapărat cu o curte încăpătoare, unde să avem suficient loc de joacă, eu și familia mea. Familia mea e formată din noi doi, copii și neapărat un cățel și un pisic. Sau mai mulți (a se citi câini, sau pisici, sau copii…). Dar cum să-ți construiești casa pe care o visezi încă din copilărie, cum îți așterni gândurile acelea în realitate? Nu sunt deloc talentată la desen și nu știu nimic despre arhitectură, așa că am nevoie neapărată de ajutor. Am nevoie de un proiectant și de un designer interior. Că nu voi risipi casa din visul meu pe o casă din visul altcuiva.

Sunt la început, urmează să îmi aleg un proiectant. Am făcut destul de multă cercetare online, precum m-am consultat și cu prieteni ce și-au construit deja casa visurilor. Am structurat, așadar, câteva elemente primordiale după care eu îmi voi alege proiectantul casei:

  • După experiență – îi voi verifica temeinic experiența din trecut, adică CV-ul și portofoliul. E important ca acesta să fi făcut proiecte similare cu ce îmi doresc eu, adică case cu etaj sau case mansardă. Nu doar că citesc despre proiectele acestea, ci mă obosesc să mă deplasez și pe teren. Privesc atentă lucrările pe viu și, dacă am ocazia, vorbesc și cu proprietarii cu visul împlinit.
  • După vechime – nu mi-aș dori niciodată ca un începător să-mi proiecteze casa, așa că aleg o companie serioasă, care are în portofoliu arhitecți cu un background diversificat. Sigur, trebuie mereu să existe și începători, însă pentru un proiect atât de mare, consider necesar un mentor pentru o bună bucată din începutul experienței. Cam ca rezidenții din medicină, adică.
  • După studii – sunt impresionată de cei ce au în portofoliu ani serioși de studiu, pentru că studiul implică devotament și pasiune. Aș întreba chiar care au fost cele mai dragi proiecte din timpul studiului, și ce l-a determinat/a determinat-o să continue.
  • După persoană – mă întâlnesc cu posibilii arhitecți și încerc să vad dacă comunicăm bine, dacă e o persoană caldă, pricepută, prezentă, implicată.
  • După idei – aș vrea să am o discuție destul de serioasă despre ce îmi doresc înainte de a alege arhitectul, și sunt foarte curioasă să-i aud opiniile despre visul meu. Nu-mi plac oamenii care-mi spun că nu se poate, prefer să-mi spună că vor căuta o soluție. 
  • După argumente – Sunt dispusă chiar și să renunț la unele lucruri, dacă arhitectul își argumentează bine cazul. De exemplu, pot fi convinsă să încerc proiecte case doar cu parter, cine știe, poate chiar mi se potrivesc mai bine.

Sigur, mulți veți spune că e relevant și prețul. E relevant, atâta vreme cât nu ai banii. Dar când ai un vis vechi și vrei să-l îndeplinești cu orice preț, te asiguri că ai toate resursele necesare pentru acesta. Iar partea de proiectare a casei e cu siguranță una din cele mai importante. În cazul construcției unei case, cel mai important pas este primul și cel mai puțin important, ultimul. Pentru că fiecare greșeală este costisitoare, iar o casă proiectată greșit aduce cu sine costuri mult mai ridicate decât ar fi adus angajarea unui arhitect capabil.

Citesc cu interes blogul celor de la https://www.aia-proiect.ro/, și mă gândesc foarte serios să colaborez cu ei pentru îndeplinirea visului meu. Mă încântă faptul că are capacitatea de a parcurge toți pașii necesari construcției unei case, pe toată perioada pre-execuție și post-execuție. Mă documentez des de pe blogul lor, pe fel și fel de subiecte legate de construcția unei case. De exemplu, zilele trecute scriau despre Autorizația de construire fără secrete, iar în altă zi am aflat de acordul ADP. Acordul ADP este un acord pentru construcția pe pe un spațiu care aparține domeniului public, aflat în administrarea Administrației Domeniului Public. 

Simt că sunt foarte aproape de începutul visului meu și nu pot descrie în cuvinte ce sentimente mă încearcă. Uneori, sunt din cale afară de entuziasmată, și nu știu ce material să citesc mai întâi. Alteori, mă deprim când mă lovesc de ziduri sau de multe necunoscute. Și am dat de o grămaaadă de astfel de necunoscute. Uite, încă un motiv pentru care voi fi recunoscătoare să am un proiectant al casei. Iar alteori, sunt pur și simplu copleșită de sentimente diverse pe care nici eu nu le înțeleg. Nu e simplu să transpui în realitate visul unei copile. Și nu e simplu nici să proiectezi casa în care vei trăi mare parte din viața ta, sau în care îți vei crește copiii. Dar orice proiect are un început, și un sfârșit. Iar eu sunt determinată să duc la bun sfârșit acest proiect, posibil cel mai drag mie proiect de pe lumea asta.

Tu ai un vis? 

*Proiect scris pentru proba 7 a competiției SuperBlog 2019

Un Comentariu

  1. Pingback: Proba 7. Cât costă cel mai frumos vis?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*