e-mark-ing your way to someone’s heart

Eram la o conferință tehnică în București, GoTech, când am aflat de la organizatorii SuperBlog că acolo se află și Colop și că ar fi un prilej bun să-i vizităm. Am trecut pe la stand și, în timp ce testam ștampila electronică pe o bucățică de hârtie, mi-am dat seama că-i mai întâlnisem. Testasem Colop pe pielea mea, la propriu, la deschiderea Iulius Town Timișoara, când am fost tatuată cu acesta. Și mi-am dat seama, atunci, de infinitul de posibilități în care poate fi folosit produsul. 

V-a trecut prin cap, de exemplu, cât de rapid ați putea scrie numele oaspeților pe toate invitațiile de nuntă? Eu, fiind presată de situație în prezent, m-am gandit rapid cum mi-aș putea ușura munca. Sau cât de ușor ar fi să printezi etichete, un QR code sau chiar cod de bare? 

Sau, pur și simplu, să-i printezi fetei de care-ți place un mesaj, de față cu ea, când nu poți spune ceea ce simți? Gândește-te cum ar fi asta: el nu prea are experiență cu fetele, dar îi place de colega de liceu. Ar vrea să-i spună, dar sunt mereu înconjurați de alți oameni la liceu. Ajunge, la un moment dat, singur cu ea, dintr-o întâmplare. E foarte emoționat și nu reușește să scoată două vorbe. Dar e inovativ. Îi scrie, simplu, pe un post-it, cu ajutorul ștampilei electronice Colop, un mesaj banal: “Bună, ce faci?”. Fata chicotește timidă, impresionată de gestul diferit, apoi ia ștampila în mână și îi răspunde: “Mă bucur de muzică, tu ce faci?”. Începe un lung dialog întreținut pur și simplu de ștampila mică, mobilă, Colop. Așa a început povestea lor unică și deosebită. 

Câțiva ani mai târziu, într-o cafenea, doi tineri, proaspăt absolvenți, savurau în liniște o cafea. El părea neliniștit, ea părea curioasă de neliniștea lui când, de sub masă, el scoate un e-mark. Același e-mark din liceu, cu care începuseră o conversație. Își găsea, din nou, greu cuvintele, dar nu le putea lăsa nespuse. Își dorea foarte tare să-și petreacă restul vieții cu ea. Așa că a imprimat pe un post-it cuvintele greu de rostit: “Vrei să fii soția mea?”. Cu mai multă îndemânare decât în liceu, căci deja se obișnuise și ea să folosească ștampila, a luat-o rapid din mâna lui și i-a răspuns: “DA!!!”.

Asta e povestea lor, simplă, dar specială. Pentru că din cele mai mici și banale gesturi se naște, uneori, cea mai prețioasă poveste de iubire. Tu când ai făcut ultima oară ceva simplu, dar special pentru persoana iubită?

*Articol scris pentru proba 10 a competiției SuperBlog 2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *